Interviu Ștefan Postol

Ștefan Postol este pictor, sculptor, designer, restaurator și art therapist. S-a mutat din Oradea în Olanda împreună cu familia în 2015 pentru că și-au dorit o viață mai ușoară pentru creșterea copiilor. 

Viața unui artist în Olanda poate să fie destul de diferită de cea a altor antreprenori așadar am stat de vorbă cu Ștefan pentru a ne spune mai multe. 

Care au fost demersurile pentru a deschide un ZZP ca artist în Olanda?

În Olanda e foarte simplu să deschizi un ZZP ca artist. Când am făcut noi, acum 5 ani, toată birocrația a costat în jur de 50 de euro.

Pașii sunt simpli, singurul lucru de care ai nevoie pentru început este să ai un BSN. Apoi te înscrii pe website-ul camerei de comerț și primești programare pentru înființarea businessului.

La interviu, un tip îmbrăcat casual  ne-a invitat într-o încăpere unde erau mai multe mese, părea o sală cu mai multe interviuri. M-a întrebat ce doresc și ce scopuri am. I-am zis că sunt artist și nu știu de ce autorizații am nevoie. După, a început să mă sfătuiască între ZZP și o întreprindere individuală, cum ar fi o societate cu doi angajați.

Eu i-am zis imediat că vreau să lucrez singur, n-o să am niciodată un angajat. Așa că m-a îndrumat spre ZZP și tot el mi-a zis în ce categorie mă încadrez si a înființat pe loc ZZP-ul. Pasul acesta e foarte simplu, dar după aceea te descurci. Ești pe cont propriu. 

Ce-a urmat după, cum ai început?

Sunt multe informații pe care le-am aflat de la alții care aveau ZZP și se descurcau singuri. Cineva care lucra în construcții mi-a spus cum se procedează cu facturile. Aici e suficient doar să trimiți un email cu o factură făcută de tine, trebuie doar să ai anumite date pe factură. Pe orice site de facturare găsești datele respective, așa că editezi tu în Word și atâta tot. În România era cu totul altfel. 

Ești membru al unor asociații sau organizații de artiști din OIanda?

Nu, nu. Mă cresc singur. 

Cum ți-ai găsit primii clienți?

Mi-am făcut niște pliante și le-am băgat prin poștă, dar asta nu cred că e o metodă eficientă. Am început să le dau cunoscuților, celor cu care intram în legătură, pentru a mă prezenta. 

E foarte greu de explicat ce fac eu. Dacă spun că fac decoruri pe pereți, pictură murală, și pictez pânze poți doar să îți imaginezi cam ce ar fi. Dar în momentul în care vezi ceva printat, din portofoliu, câte o chestie din fiecare, se schimbă situația. Deja începi să te gândești dacă vrei sau nu, sau dacă știi pe cineva care ar vrea. 

Eu îmi fac marketingul singur. 

Cred că dezvoltarea unui network ar fi cea mai bună soluție, pentru că nu există nicio rețetă. 

Cum reușești să găsești echilibru între muncă și timpul liber?

Diferența dintre un ZZP și un angajat este că ZZP-ul îți oferă confortul de a decide când începi munca. Bine, evident, depinzi și de ora la care se deschide clădirea în care trebuie să faci lucrarea.  

Dar confortul acesta îl pierzi în momentul în care vine vorba despre un venit lunar. Venitul lunar poate să nu te satisfacă, într-o lună poate să fie mai mic decât ai nevoie iar în cealaltă mai mult decât dacă ai fi fost angajat. 

Și cum reușești totuși să găsești un echilibru financiar? 

Eu am fost toată viața freelancer, am făcut artă la comandă, nimic foarte regulat. Evident, când îți vine mai mult decât ai nevoie, dacă poți, pui deoparte. Depinde de fiecare. 

Un lucru este clar, (ca artist freelancer) nu există o linie de marketing cu o continuă creștere, în care lună de lună merge mai bine. Nu există așa ceva. 

La mine există mereu o necunoscută: nu știu ce o să fac peste două luni. 

Olandezii zic că un ZZP e la început și după 3 ani. Adică nu există nicio garanție că după 3 ani poți să tragi o linie și să spui că știi exact ce faci sau că ai un venit sigur. Eu zic că după vreo 5 ani poți să-ți dai seama exact. 

Dacă nu ai un buget din care să trăiești vreo doi sau trei ani e foarte greu. Trebuie să ai un plan de dezvoltare foarte bun.

Ce anume ți s-a părut cel mai dificil în viața de antreprenor în Olanda?

E foarte important să cunoști legea legată de facturare, de contabilitate, pentru că din trei în trei luni trebuie să faci contabilitatea. Cam astea sunt chestiile care mie mi se par mai dificile. 

Apoi ca să găsești clienți trebuie să te bazezi pe un network care să te recomande că faci treaba bine. 

Dacă vii așa singur în Olanda, nu cunoști pe nimeni și vrei să-ți faci un ZZP, e foarte greu să găsești clienți dacă n-ai un network. 

Ai putea să explici în ce sens ți se pare că gândesc ciudat?

Păi de exemplu, noi gândim că de la punctul A la punctul B se poate doar înainte. Ei uneori se gândesc că de la punctul A la punctul B se poate ajunge și în cerc, nu doar mergând direct înainte. Câteodată eu nu-mi dau seama că el a gândit-o altfel, mi se pare că are alt circuit. 

Asta trăiesc și în relația cu olandezii ca vecini, sau la supermarket. Nu întotdeauna înțeleg ce vor. 

Așadar pentru mine ca artist, e clar că există o diferență mare între români și olandezi. 

Românii vor tot ce-i blingy, tot ce e bătător la ochi, să arate că au și că pot. În schimb, olandezii sunt mult mai restrânși, și nu le e rușine că se uită în portmoneu. Chiar dacă stau foarte bine, ei negociază, vor totul ieftin. 

Iar din punct de vedere al strălucirii, să zic așa, nouă ne plac culorile puternice, lor nu le plac. Lor le place griul și lemnul pur. 

Eu știu că dacă vreau să propun un perete de decor unui olandez, nu vin cu cel mai mare show, ci vin cu cel mai gri, sau cu cel mai “cuminte”. 

Care sunt aspectele care îți plac din viața de artist în Olanda?

Îmi place că pot să fac o cerere de plată și pot fi plătit în câteva minute. 

Îmi place că nu e atâta birocrație cum e în România, cu facturier, cu ștampilă ș.a.m.d. Îmi place că mă pot aproviziona foarte repede cu tot ce-mi trebuie mie, cu culori și toate cele. În Olanda există un magazin imens, ca o hală pentru artiști. În România, în schimb, sunt niște magazinuțe unde găsești doar marfă scumpă și atât. Îmi place evident infrastructura; nu-mi fac probleme că am o lucrare la o oră și jumătate. Există autostradă peste tot. 

Care sunt situațiile dificile cu care te confrunți în meseria ta?

Mi-e greu câteodată ca artist, să explic de ce am un preț. Toată lumea vrea să le dau preț pe m2, ca la gresie, ceea ce nu este ok. Dacă pictez un perete de 10m2 poate să fie de o complexitate de la 1 la 100, de aceea nu pot să dau preț pe metru pătrat.

În general lumea își închipuie că e o chestie simplă. Cred că lumea ar trebui să-i dea mai mult credit artistului. 

Eu nu pot să stau cu pensula în mână la opt dimineața și să am feeling de pictură. Ca artist îți trebuie timp să te setezi, să-ți faci un ambient plăcut în care să poți deveni creativ și atent în același timp. 

Deci în primul rând îmi trebuie un feeling. 

În al doilea rând, nu pot să pictez opt ore, pentru că mână stă într-o poziție, și există o presiune, tendinita, cunoscută și celor care joacă tenis, care solicită tendoanele antebrațului. Eu dacă pictez azi trei ore, mâine patru ore și poimâine cinci ore e ok. Dar dacă pictez azi cinci ore nu e ok, pentru că nu mai pot picta două zile, din cauza durerii. Sunt niște lucruri pe care trebuie să le spun clienților și mi-e incomod pentru mine, ca artist, să explic lucrurile astea.

Ai vreo recomandare pentru alți artiști români care își doresc să profeseze în Olanda?

Le-aș recomanda să se intereseze despre tarifele de taxă pe valoare adăugată, să știe exact categoriile de aplicabilitate

Eu de exemplu, ca artist, dacă aș face o zugrăveală simplă, dacă doar aș da cu rola pe pereți, presupunem doar, că nu fac, dar dacă aș face, aș plăti taxă pe valoarea adăugată normală 21% sau 22%. În schimb, dacă fac un perete artistic, o pictură murală, sau pictez, orice legată de artă, plătesc 9%. Sunt același ZZP, nu e diferit, doar că serviciul pe care îl prestez poate să aibă TVA diferit.  

Ar mai fi și să înveți să relaționezi cu clientul, pentru că n-o să-ți zică nimeni cum se face. 

De exemplu: Cum trimit prima mea factură? Eu eram disperat, nu știam cum să fac. Clientul sigur, el doar așteaptă să-i trimiți. Deci tu trebuie să-i ceri emailul, numele complet, adresa de reședință și să incluzi detaliile despre taxele de TVA, ca să nu ai probleme. Apoi îi trimiți factura pe email care este considerată factură oficială. 

Cum îți promovezi businessul?

Partea de marketing mi-o fac singur. 

Eu schițez în Photoshop, deci îmi fac singur designul la pliante, la cărți de vizită, mă înscriu la diferite expoziții, la Art Fair-uri. Cel puțin o dată pe an particip la un Art Fair, la un târg internațional. Chiar dacă costă, e foarte important să fii văzut. 

La fel, promovarea pe rețelele de socializare mi-o fac singur. Mai nou fac filmulețe tocmai pentru a putea să-i arăt clientului care este procesul pe care-l implică munca mea. Cred că e important pentru el să vadă o lucrare pe care am făcut-o în patru zile; să-și dea seama ce presupune.

Ștefan, pe site-ul tău am citit că ești pictor, sculptor, designer, restaurator și art therapist: ce implică partea de terapie prin artă?

Și pedagog, că fac și cursuri de arte plastice cu copiii.

Terapia prin artă, ce implică? Eu fac workshopuri de arte cu adulți și workshop-urile mele devin un fel de terapie prin artă pentru că am observat că majoritatea clienților mei sunt doamne care lucrează în birouri unde stau 8 ore pe zi cu stres la computer.  Există un stres modern care, acumulându-se în ani, poate să devină o presiune. 

Am observat că cei care vin la mine (la workshopuri) trec prin diferite stări de eliberare, de libertate, sunt stări care, arta, nefiind ceva exact de genul unu plus unu fac doi, nu-ți oferă confortul omului care știe ce o să iasă. În artă poate să iasă ceva neașteptat și atunci poți să treci printr-o stare de catarsis, e o stare de reflecție interioară. Se întâmplă lucruri pe care nu le poți controla, ieși din starea de confort, dar, în același timp, îți aduc o stare de satisfacție. 

Terapia prin artă medicală poate să fie tot așa. Să presupunem ai un bolnav de cancer, el pentru o oră în care lucrează cu un artist, poate să uite complet de stresul ăla de care nu poate scăpa nicăieri, nici măcar în somn. Am lucrat cu clienți în situații de genul ăsta, care după două, trei luni de când au aflat diagnosticul, este pentru prima dată când nu se gândesc la boală. 

Terapia prin artă o fac din plăcere. Nu trebuie să fii un bun desenator ca să faci terapie prin artă. La fel cum nu trebuie să fii bolnav pentru a face terapie prin artă. Terapia prin artă este un domeniu foarte rar, care este, după părerea mea, una dintre terapiile complementare cele mai puternice, sau cu care poți să primești rezultate foarte intense. 

Există diferite studii în care psihologii nu au reușit să stabilească un diagnostic corect pentru un bolnav, dar a reușit să-l facă terapeutul prin artă. Deci poți face și diagnoză prin terapia prin artă, nu doar tratament. Poți să afli, pe baza unor simboluri, pe care eu le  recunosc că reprezintă anumite lucruri sau stări, sunt simboluri puternice pe care tu le folosești inconștient, desenând naiv. Eu ca artist care a studiat terapia prin artă și simboluri pot să-mi dau seama cam în ce direcție există o problemă și să-i spun psihologului sau terapeutului pentru a ști pe ce direcție să meargă mai departe. 

Evident, nu o să devină medic art therapistul, n-o să dea el verdictul, e doar încă o persoană care poate să ofere observații. 

Dacă sunt persoane care ar fi interesate de serviciile pe care le oferi, cum ar putea sa afle mai multe informații?

Eu deocamdată am un atelier în Aalsmeer, lângă Amsterdam, și lucrez cu cei din zonă. Sâmbătă dimineața am atelier cu copiii, deci fac curs în fiecare sâmbătă. Am copii care vin și de trei ani la mine la atelier și obțin rezultate academice, copii care desenează deja ca la facultate. Dar am și copii începători. 

În plus, cel puțin de două ori pe lună, după-amiază, de la 13:00 la 16:00 fac și workshop cu adulți. 

Pe viitor, pe la toamnă, vreau să organizez și în Limburg, ori în Maastricht ori în Heerlen. 

Și după-perioada asta cu corona, sunt multe companii care plătesc angajaților sesiuni. Înainte se numeau team-buildinguri acum se numesc terapii prin artă. Durează trei ore, trei ore de reflecții interioare. 

Ai prețuri fixe pentru astfel de evenimente?

Am prețuri prestabilite: 80 de euro ședința de trei ore în care eu asigur tot: culoare, pânză, succesul tabloului. 

Mai sunt și workshopuri de distracție cu 30-40 de oameni dar care se fac doar așa de amuzament și atunci durează doar o oră jumătate. 

O să posteze pe site-ul meu oferte pentru companii sau individual. 

La cursuri ai doar copii români sau ai și copii olandezi?

La cursuri am mai mult copii români, am și câțiva olandezi și vorbim în engleză. Eu nu vorbesc bine olandeză. 

Dar este o mare diferență între cursurile mele și cursurile olandezilor. 

În primul rând este o diferență de preț, la mine costă undeva la 90 de euro pe lună un curs pentru un copil, patru sesiuni. La ei un curs de trei luni de zile poate să fie doar 20 de euro. Românii sunt învățați cu calitatea, și românul, dacă Își dă copilul la un curs, vrea ca să facă performanță. Îl dă la pian să facă pian nu să se joace, îl dă la artă ca să facă artă, nu să colorăm frumos. Aceasta-i diferența de abordare între ceea ce fac eu și ceea ce fac olandezii. Olandezii se adună cu copiii, colorează  frumos, fac sesiuni cu câte 20 de copii și le explică lor acolo cât de cât și este ok. Eu îmi cer prețul care să-mi justifice munca și fac sesiuni mici, cu câte patru-cinci copii cu care pot să lucrez focusat. Lucrăm cu pânză, cu culori, și astea costă, nu e la fel cu a lucra cu hârtiile printate și culori. 

Se poate trăi decent din artă în Olanda?

Este greu de spus, pentru că Arta este unul dintre puținele domenii care nu are preț. Dacă iau un inel de 10 grame de aur pot să zic că valorează între atâta și atâta, cu o marjă de eroare. Dar dacă iei un tablou, nu pot să zici cât valorează. Adică artistul poate să ceară, poate să-și cunoască grosso modo valoarea. Dar în același timp, un artist poate să fie luat de către cineva care știe să facă marketing și să-i crească valoarea. Și atunci de la un tablou al aceluiași artist care acum costă 1.000 de euro, poate în trei ani să fie 50.000 de euro.  Ceea ce nu poți să faci cu aurul. 

Așadar arta e un domeniu cu care poți să jonglezi foarte, foarte mult. Poți să crești super artificial valoarea unui artist sau să fii un artist ca Van Gogh care să facă toată viața performanță, poate mai mult decât cel căruia îi crește valoarea și să rămână acolo.

Deci depinde foarte mult de șansă, în primul rând eu n-am aceleași șanse ca olandezii, pentru că ei mai degrabă cumpără un tablou care începe cu Van de… decât Postol. Ei sunt foarte naționaliști și selectivi, și aici eu mă lupt cu mentalități. Dar până la urmă depinde foarte mult și de tine ca artist, percepția ta legată de marketing, de cum știi să te organizezi. 

În momentul în care faci ceva unic, sau ceva pe care-l fac foarte puțini, depinde și de tine să te faci văzut și să-ți construiești un network. 

 

 

 

 

More from our blog: